Becali in puscarie

Scrisoare dîn bulãu
dã Gigi Becali

Draga mea familie, dragelor mioare,
Rog scuzaþi-mi scrisul, cã e cam rãcoare
ªi-mi tremurã mîna… sufletul din mine…
N-am nici masã, scaun… vã scriu stând pe vine.

Pac-pac, cum vedeþi… zdrenþele mi-au tras-o!
Simt cã-s mic ºi negru, din Burkina Faso;
Vãd, de dupã gratii, cum apune Soare,
Rãzboinicul Luminii, încet, dar sigur, moare.

Stau ca mieluºelu' în celula strîmtã,
“Supãrat îs Doamne”, un coleg îmi cîntã;
ªi vã scriu cu dor, versuri ce-s de jale,
Plîng ca Paraziþii… “lacrimi ºi fecale”.

Plîng, cã nu e drept… mare grozãvie…
Nu-nþeleg… de ce mi se-ntîmplã mie?
Hahalere care m-au încãtuºat,
Toate ºtiu prea bine c-au fãcut un blat.

Apelez la veri, surori ºi cumnaþi,
Tot neamu` Becali, oi ºi avocaþi…
Faceþi ce îþ` face, cã-i pe banii mei;
Scoateþi-mã afarã dintre derbedei!

Iooo, Gigi Becali, sînt nevinovat,
Cã pe proºtii ãia nu i-am sechestrat!
Papagalii dracu`… hoþi de meserie;
Ei în libertate… io fac puºcãrie!

Pîn-o fi sã ies, vã scriu în rãvaº,
Sã-mi aduceþi slanã, ceapã ºi un caº,
Cã-ãºtia bagã-n mine ceai ºi marmeladã
ªi nu vreau stamina ca în jos sã-mi cadã.

Rog sã îmi aduceþi ºi-un televizor,
Cã-s sãtul de table ºi privit în gol;
La barbut îs AS, i-am fãcut pe toþi…
Chiar de-am în celulã cei mai trei din hoþi!

Mai am o problemã, care mã cam doare,
Îi vorba de cele zece dragi mioare…
Sã le-aveþi de grijã, nu uitaþi de ele,
C-altfel ies de-acilea ºi daþi de belele.

Mergeþi ºi la Athos, faceþi rugãciune,
Zdrenþele cu Dracu, Dumnezeu cu mine.
Pac-pac, asta-i tot, vã salutã Jiji;
Om cu steaua-n frunte… ºi în fruntea ligii!